Skip to content →

De ce a ajuns TVR falit și irelevant?

Răspunsul stă, în primul rând, în înțelegerea cauzelor insituționale care impiedică TVR să-și îndeplinească misiunea de televiziune publică, informativă pentru un public larg și independența editorială esențială acestei misiuni, așa cum stipulează și Art. 1 al legii 41. Este mai mult decât o criză financiară. Există un design instituțional deficitar în cîteva puncte cheie, în primul rând lipsa unor prevederi care să asigure distanța dintre conducerea executivă și politicieni și în care managementul să aibă forța de a neutraliza intervenția politică și de a dezvolta planuri credibile în fața editorialului. De aici decurg alți doi factori la fel de importanți (aspectul financiar și performanța editorială și de audiență). Este contraproductiv să o privim ca pe o criză datorată lipsei de moralitate a politicienilor care intervin, a jurnaliștilor din TVR care se dau cu politicienii sau a directorilor generali clientelari și în căutare de sinecuri.

Controlul parlamentar nu este nici clar specificat și nici limitat așa cum este recomandat și recomandabil. Tocmai pentru că nu există criterii de performanță și evaluare, demiterile sunt arbitrare, iar controlul se exercită doar politic și astfel ineficient în chestiuni financiare. În consecință, consiliul director nu are cum să funcționeze ca un tampon între factorul politic și activitatea jurnalistică, pentru că are foarte puțină greutate în fața presiunilor politice (pot să fie demiși oricînd de cei care i-au numit), dar și a jurnaliștilor din TVR care percep politicienii ca autoritatea reală și nu au cum să se bazeze prea mult pe o conducere văzută ca numită politic și fără perspectivă pe termen lung.

Credem că cea mai bună soluție, necesară chiar dacă nu suficientă, vine în mare parte din elucidarea designului instituțional în care funcționeză televiziunea publică pentru a asigura condițiile considerate esențiale pentru indepedența și calitatea managerială:

  • garantarea duratei mandatelor în funcție de criterii de performanță și lipsa riscului de a fi demis (arbitrar, adică politic)
  • separarea și clarificarea responsabilităților manageriale și editoriale, precum și ale structurilor de control, inclusiv un control parlamentar bine specificat și (de)limitat
  • siguranța finanțării (reglementări multi-anuale și indexarea automată a taxei)

 

Iată cei trei factori pe care îi analizăm:

A. Legea care guvernează funcționarea televizunii publice (legea 41/1994): care sunt efectele nocive ale designului instituțional reglementat de această lege care conduc la o guvernare ineficientă atât financiar cât și editorial și la o audiență scăzută (B și C)?

B. Situația financiară a TVR-ului: ce arată analiza pe rapoartele de activitate ale TVR-ului, coroborate cu rapoarte de audit și rapoartele publice ale Curții de Conturi?

C. Rolul real pe care ar trebui să îl îndeplinească media publice în societățile democratice (comparativ cu ce se întâmplă în alte țări din Europa), din punct de vedere al audienței, al angajamentului de a oferi informații de calitate întregii societăți și a promova coeziunea socială, așa cum recomandă și Adunarea parlamentară a Consiliului Europei.

 

A. Legea după care este organizată și funcționează televiziunea publică (legea 41/1994 actualizată) este deficitară în privința mai multor aspecte care prevăd un control parlamentar nespecific și asftel arbitrar. Pe de o parte, acest lucru pune conducerea TVR într-o situație precară și în imposibilitatea de a acționa ca garantor al independenței editoriale stipulate în lege, iar pe de altă parte, nu asigură un control financiar eficient.

1. Un cerc vicios instituționalizat

a) Respingerea raportului anual de activitate al SRTV conduce automat la demiterea Consiliului, însă legea nu solicită întemeierea deciziei şi nu prevede condiţii sau standarde pentru respingerea acestuia.

b) Astfel, deși mandatul membrilor și Președintelui consiliului de administrație este de 4 ani, în realitate conducerea este frecvent schimbată înainte de termendoar unul dintre toți președinții din 1989 încoace (12 la număr) și-a dus mandatul până la capăt, iar media unui mandat este de 2 ani și 1 lună, însă aceasta a scăzut după 2010 la 1 an și 8 luni. Cifrele nu iau în calcul și cele 9 mandate interimare din 20 în total, care ar sublinia și mai puternic fragmentarea. Chiar și în țări cu sisteme asemănătoare de funcționare a televiziunii publice, cum e Germania, durata mandatelor este incomparabil mai mare, ajungând la 11 ani și 4 luni, iar în Norvegia de 8 ani și 9 luni.

c) Autonomia membrilor consiliului fata de cei care i-au numit este limitată și mai mult de faptul că legea prevede că orice membru din Consiliu poate fi demis pe motiv de activitate necorespunzătoare, însă nu defineşte criterii în acest sens.

d) În plus modelul de finanțare produce incertitudine și precaritate: deși finanțată printr-o taxa TV și nu prin grant direct (care ar însemna un arbitrariu potențial total al guvernului), TVR nu are capacitatea de a negocia taxa care nu este automat indexată, dar care poate sa fie decisă anual prin hotărâre guvernamentală (taxa nu a fost schimbată din 2003).

2. Statutul juridic neclar al SRTV: Curtea de Conturi,în Raportul pe anul 2012, atrage atenția că, din cauza statutului juridic neclar al SRTV, veniturile din taxa TV nu se supun acelorași rigori ca în cazul taxelor publice. Mai mult, tot Curtea de Conturi, în Raportul public pe 2006, constată înstrăinarea unui imobil de către SRTV printr-un contract de schimb imobiliar cu Consiliul Local Cluj-Napoca și crearea unui prejudiciu la bugetul de stat de 1.625,91 mii lei. Asta în condițiile în care legea 41/1994 prevede la art. 37 că patrimoniul și bunurile TVR (clădiri, spații și terenuri) sunt în folosința acesteia, astfel încât TVR nu are niciun drept de proprietate asupra lor, iar ele fac parte din patrimoniul cultural național.

 

B.

1. Evoluția situației financiare a TVR-ului din datele extrase din rapoartele de activitate, cele de audit și cele al Curții de Conturi:

a) TVR-ul este pe pierdere de 10 ani: din 2006 cheltuielile depășesc constant veniturile;

b) Datoria totală acumulată ajunsese la aproape 700 milioane de lei în 2014;

c) În anii de criză economică, 2011-2012, TVR-ul a avut o pierdere istorică de peste 150 de milioane de lei;

d) Taxa TV nu a mai fost indexată de 13 ani, dar în schimb, între 2004 și 2011 subvențiile de la bugetul de stat au crescut semnificativ;

2. Colectarea taxei TV: Taxa TV asigura 59% din veniturile TVR în 2014, în timp ce subvențiile reprezentau 33%, iar publicitatea doar 5%. Dar mai multe aspecte ridică probleme atât față de modalitatea de colectare, cât și de valoare:

a) Tot în Raportul pe 2012, Curtea de Conturi menționa insuficiența cadrului legal care duce la unele contracte de colectare a taxei TV dezavantajoase pentru SRTV (precum cel cu Electrica SA), cu comisioane mari, dar și faptul că, prin privatizarea acesteia din urmă, nu mai există obligația legală să asigure colectarea taxei.

b) Neindexarea taxei timp de 13 ani a contribuit la adâncirea problemelor financiare ale televiziunii, aşa cum a atras atenţia şi conducerea TVR în repetate rânduri, şi este un rezultat al cadrului legal în vigoare, care lasă loc arbitrarului. Conform legii, cuantumul şi modalitatea de colectare a taxelor sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern, şi nu există prevederi care să reglementeze periodicitatea sau condiţiile în care se pot realiza modificări. Altfel spus, stabilirea taxei se face în mod arbitrar, în funcţie de voinţa politică.

3 Varianta insolvenței: În forma actuală a legii 41/1994 nu se poate cere insolvența, pentru că acest lucru nu este menționat în lege. Există discuții între Guvern și Parlament pentru extinderea atribuțiilor consiliului de administrație.

4. Probleme în rapoartele anuale, discrepanțe și transparență minimă: deşi rapoartele anuale ale TVR sunt principalul mecanism de control parlamentar şi cetăţenesc, iar legea prevede că acestea trebuie să fie date publicităţii, doar o parte dintre ele sunt accesibile, complete şi cu date corecte. Există numeroase inadvertenţe în datele raportate de TVR şi multe semne de întrebare privind verificarea lor de către Parlament, care pare să folosească rapoartele mai degrabă ca mecanism de control politic al conducerii televiziunii sau chiar pentru „reglarea de conturi” cu adversarii politici. Mai multe informații și exemple în analiza detaliată.

C.

1. Scăderea audienței: Un studiu al European Broadcast Union despre evoluția principalelor buletine de știri de la televiziunile publice din mai multe țări din Europa a relevat faptul că, în zece ani, 2001-2010, cotele totale de piață ale acestora au scăzut peste tot, dar cel mai mult în Europa de Est și Centrală, unde au scăzut cu 14.2%. Iar cea mai bună performanță dintre televiziunile publice o au cele din țările nordice.

În aceste condiții generale de piață, TVR-ul este pe ultimul loc în ceea ce privește cota de piață din audiența măsurată în respectivele țări. Cele mai recente date extrase din European Audio Visual Observatory aferente anului 2014, plasează Televiziunea Română (cu toate canalele sale) la o cotă de 5.5% (daily share), după Macedonia (6.7%), Grecia (7.2%), Bulgaria (7.9%) și Turcia (9.7%). În România, în 2014, canalele Televiziunii Române erau pe locul 6 în ceea ce privește cota de piață (măsurată pe întrega zi), dar și în Prime Time (19:00-23:00) zona unde televiziunile își plasează cele mai bune programe de obicei, ceea ce sugerează și o lipsă a emisiunilor de referință, care să atragă publicul în număr mare și o performanță scăzută. Mai mult, o analiză a cotei de piață a televiziunii publice pe zece ani arată scăderea abruptă de la 29.1% în 2004, la 7.1% în 2008 și 5.5% în 2014.

Topul este condus de două țări nordice, Danemarca unde televiziunea publică are o cotă de piață de 68.5%, urmată de Islanda (58.5%) și Marea Britanie (47.9%).

2. TVR e mai puțin apreciat decât sunt majoritatea televiziunilor publice europene, pe indicatori de încredere, dar și de diversitate a programelor, calitate și profunzime a conținutului sau nivel de interes suscitat în rândul publicului obișnuit. În ceea ce privește furnizarea de informații de încredere sau rezistența la influența guvernamentală, spre exemplu, România are scoruri similare cu țări precum Serbia sau Bulgaria, dar mult mai slabe decât în state vest-europene precum Germania sau Marea Britanie.

Experții apreciază că programele TVR sunt mai diverse decât cele ale posturilor private, dar sunt mai degrabă anoste pentru publicul larg. În ceea ce privește tratarea temelor politice sau de politică publică, experții din alte state consideră că televiziunea publică o face mai profunzime decât alte posturi într-o măsură mult mai mare decât în România, unde evaluările sunt similare cu cele ale media din Polonia, Slovacia ori Ungaria dar mult sub cele din state occidentale.

Deși experții recunosc că TVR este mai puțin senzaționalist și pune mai mult accent pe cultura minorităților decât alte posturi, la aproape toți ceilalți indicatori, televiziunea publică din România transpare, în ochii acestora, ca fiind mediocră sau mai slabă, comparată cu posturile publice din Europa.

 

Concluzii

Lipsa unor reglementări care să protejeze televiziunea publică de presiunile şi interesele politice afectează, în practică, independenţa SRTV, aşa cum arată mai multe cercetări comparative la nivelul televiziunilor publice din Europa şi din lume care plasează TVR în coada listei.

Nu întâmplător, schimbările frecvente ale conducerii televiziunii vin la scurt timp după formarea unui nou guvern, practică ce descurajează responsabilizarea membrilor Consiliului, asigurarea unei viziuni pe termen lung şi posibilitatea reală de a pune în practică o strategie care să asigure un management insituţional şi financiar performant (BBC funcționează în baza unei carte ce e revizuită la fiecare 10 ani, în urma unui raport consistent din partea Guvernului și care asigură independența BBC, enumeră responsabilitățile bordului executiv și trustului, stabilește obiectivele față de interesul public).

În plus, înrăutăţirea situaţiei financiare a SRTV în ultimii ani a devenit un argument facil pentru respingerea rapoartelor anuale şi demiterea conducerii, mutând centrul discuţiei privind problemele TVR prioritar în zona financiară şi transferând mare parte din răspundere şi sancţiuni către conducerea TVR.

Legiuitorii nu au nicio motivaţie reală de a a-şi asuma iniţiativele cerute în repetate rânduri atât de conducerea SRTV, cât şi de alte instituţii, pentru îmbunătăţirea cadrului legal insuficient dezvoltat care întreţine managementul defectuos al televiziunii publice.

 

Un comentariu